Vedeta din studio videochat sunt eu: cu unghii kilometrice, decorate diferit in functie de sezon, cu machiaj profesionist, cu parul aranjat cu cele mai scumpe ondulatoare sau placi de par. Am plecat de la un tricou amarat, pe care il purtam pana se largea si decolora si am ajuns la piese in editie limitata sau unicat.
Acum stau la un frappe in interiorul special amenajat delectarii si ma gandesc ce viata grea aveam vara.
La ora 5 mi se dadea trezirea. Duceam vaca la izlaz dupa ce era mulsa si o dadeam in primire vacarului, hraneam gainile, caini si puii, intram sa plivesc brazdele.
Cel mai rau era la amiaza, cand trebuia sa mergem la fan. Stateam in soarele acela puternic, desi la televizor se vorbea de ravagiile pe care le fac radiatiile asupra sanatatii. Transpiratie, praf, cuptorul incins in care lucram toate ma faceau sa urasc vara.
Ma dureau mainile si picioarele ingrozitor, dar nu puteam sa ma plang. Caram musuroaiele de fan chiar si 500 de metri in spate sau in mana pana in locul in care se facea capita.
In afara de peisaje si de aerul curat si mirosul de fan cosit, era o viata de ocnas. Cateodata ni se facea rau. Ne bagam putin la umbra si reincepeam ametiti activitatea.
Sa nu credeti ca aveam de toate si ca pentru asta munceam. Ne zbateam in saracie, cu toate ca munca era epuizanta.
Izbavirea a venit cand mi-a aparut un semn micut pe nas. Era intr-o zi de toamna, in luna august. Am sperat ca trece si am stat aproape 3 luni cu buba aceea la vedere. Dadeam cu toate cremele si alifiile posibile, dar facea coaja si cand se lua coaja, curgea sange de ma speriam. Verdictul dermatologului a fost categoric: “Cancer de piele fiindca ati stat in soare, fara sa aplicati crema de protectie! Nu mai aveti voie sa stati la soare. Incercam ultima crema descoperita, dar daca nu sa rezultate, va operez cu laser!”
Sorb frappeul si inca ma doare munca aceea care m-a marcat. Mi se mai vede putin semnul acela care imi arata ca moartea a batut la usa mea, dar oamenii din jur au alungat-o.
La ora 10 intru de serviciu. Nu ma mai duc in soare, pe tarlalele care nu se mai sfarsesc, ci in camera mea personalizata, “camera turcoaz” ca ochii mei, care ma pune in valoare. Clientii ma asteapta, banii curg. Masina de lux am lasat-o in parcare. Pe degete port inele cu diamante, nici nu pot sa port toate bijuteriile scumpe pe care le am in colectie.
Parintii mei nu se mai duc nici ei la fan. Am jurat ca asa va fi fiindca de cand lucrez aici le-am facut si lor viata usoara.
Le platesc oameni care sa le faca toate treburile, iar ei sa se bucure de viata. Un model videochat isi poate permite aproape orice in Romania, lucru care nu este posibil in cazul altor categorii profesionale.
Imi desfasor activitatea in conditii de lux, la umbra, aici unde rasfatul este la cote maxime…
(P) Acest articol este un advertorial / guestpost.